ZARAZA

 

“Vreau sa-mi spui, frumoasa Zaraza, 
Cine te-a iubit, 
Cati au plans nebuni pentru tine 
Si cati au murit. 
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza, 
Sa ma-mbatezi mereu, 
De a ta sarutare, Zaraza, 
Vreau sa mor si eu… “ 

 

ZARAZA, cantecul nostru al tuturor, interpretat in mai toate perioadele si pe toate meleagurile, a fost interpretat de catre Cristian Vasile, care il denumea Zarada (in spaniola inseamna minunata ), in localul Vulpea Rosie al carui succes enorm al vremii se datora tocmai talentului manifestat de Cristian Vasile. Cristian Vasile era totusi ceva mai mult decat un cantaret de carciuma, el lucra cu case de muzica celebre pe vremea aceea Columbia, Pathe Marconi, case pe care le si reprezenta in Romania. Tocmai acest succes al lui Cristian Vasile a starnit invidia unui alt cantaret cunoscut al vremii care canta intr-un alt local prosper Ingerasul. Acest tigan nascut intr-o familie de lautari pe numele lui Marin Teodorescu (cunoscut dupa porecla Zavaidoc, porecla primita pe front de la comandantul Traian Mosoiu in subordinea caruia s-a aflat in timpul Primului Razboi Mondial), era mai batran decat Cristian Vasile si se afla cam la apusul carierei. 

 

Extrem de suparat pe succesul lui Vasile cu noua piesa, a carui farmec era reprezentat de faptul ca evoca un personaj real, frumoasa iubita a lui Vasile, amintita de unele surse ca o tigancusa florareasa, de altele ca una dintre curtezanele Micului Paris, Zavaidoc decide sa-si foloseasca influenta in randul bandelor de borfasi din Bucuresti pentru a-l ucide pe Cristian Vasile. El se adreseaza lui Berila, probabil cel mai fioros bandit al anilor '30. Berila pe langa faptul ca era extrem de crud (a ucis intr-o noapte 7 oameni doar pentru maruntis) ii placea foarte mult publicitatea, presa vremii valorificand tiraje intregi prezentand crimele lui Berila. In ciuda firii lui, Berila isi da seama ca uciderea lui Cristian Vasile ar fi totusi o palarie prea mare chiar si pentru un criminal ca el si ca un astfel de gest l-ar putea ascunde pentru multa vreme. 



Legenda spune ca Berila i-ar fi spus lui Zavaidoc ca nu-l ucide pe Vasile deoarece si lui ii place melodia Zaraza. Totusi cei doi se inteleg sa o ucida de iubita si muza lui Cristian Vasile, pe Zaraza. Astfel Berila, o urmareste pe frumoasa tigancusa intr-o noapte in care aceasta iesise sa-i cumpere tigari iubitului ei, si ii taie gatul lasand-o intr-o balta de sange. La auzirea vestii Vasile se duce in Vulpea Rosie unde bea cumplit si cuprins de durere musca dintr-o masa atat de puternic incat urmele dintilor sai au reprezentat punct de pelerinaj mult timp pentru curiosii vremii. Din dragostea pe care i-o purta Zarazei, Vasile fura urna cu cenusa iubitei sale de la Crematoriu, se inchide in casa si timp de mai multe luni manaca cu lingurita cenusa acesteia. Dupa ultima lingura de cenusa incearca sa se sinucida cu terebentina, dar nu reuseste decat sa-si arda coardele vocale, nemaiputand astfel sa cante niciodata. Zavaidoc a murit la scurt timp dupa moartea Zarazei, de cancer. Cristian Vasile a murit la Sibiu in 1974. Se spune ca inainte sa ajungala Sibiu a lucrat ca masinist (tragea in fiecare seara cortina) la un teatru din Piatra Neamt. Cei de la teatru il prezentau ca fiind Cristian Vasile faimos la vremea lui. 

 

Aceasta este povestea mea preferata despre Zaraza, Desi cunosc existenta si a altor variante. Nu aceasta poveste sau altele va duce mai departe istoria Zarazei, ci cantecul iubirii interpretat pe vremuri la "Vulpea Rosie" de Cristian Vasile. 

 

Bucurestiul imaginarei Zaraza era un oras al paradoxurilor. Am auzit despre el din povesti si mai stim cate ceva din vechi jurnale de actualitati cinematografice. Cateva cladiri ne-au ramas pe retina, cateva strazi mai reusesc sa evoce atmosfera de atunci. Arhivele scot din cand in cand pelicule in care zarim hotelul Athenee Palace, fostul Teatru National, cateva birje, florarese si adolescenti vanzand ziare, daca nu preferati sa va faceti pantofii la un lustagiu... Vedem in imaginile de epoca o lume bine imbracata, vesela, relaxata, infruntand tacanitul rotii istoriei cu o anume inconstienta. Seninatatea acelor umbre provenea din iluzia naiva ca nimic rau nu se poate intampla la Bucuresti.Camera se plimba peste Piata Universitatii, unde trona statuia lui Ion Bratianu, marele lider liberal implicat in atitea fapte marete: aducerea lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen pe tron, independenta, declararea regatului... Camera ne arata studentii in strada, in statia de tramvai, cam pe locul se intind azi buchinistii. Sau te duce cu privirea in Piata Palatului cu statuia marelui rege Carol Intai, semet pe cal, cum l-a surprins Ivan Mestrovici. Ambele statui au fost distruse cam la vremea cand mai cantau Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tanase pentru publicul amator de tango si romante. 
Publicat de Vlad Florea 

 

Zavaidoc, pe numele lui real Teodorescu, murise. Rafinatii ascultau jazz cu Gaston Ursu, Joe Reininger. Cred ca nimeni nu isi mai aminteste de acea lume, de personajele ei, in afara de cativa impatimiti ai istoriei Bucurestiului, cei carora le place sa ii evoce parfumul de altadata.Restaurante pline si alimente rationalizateBucurestiul devenise un oras in care era periculos sa traiesti. Din toamna anului 1944, gangsterismul a devenit un adevarat fenomen. Diferite bande isi disputau intaietatea. Spargerile, talhariile, jafurile, crimele, intrasera in cotidian. Lumea, invatata cu raul razboiului, nu prea observa violenta in care se traia in anii '45-46. Nu se compara cu traiul dulce din anii '30. Si ce ar fi putut face? Cei prudenti, cu bani depusi in Elvetia, Spania, Anglia, s-au grabit sa plece. Pamfil Seicaru, un exemplu din presa. Nicolae Malaxa si Max Auschnit, dintre oamenii de afaceri. Si exemplele sunt multe. Imprudentii au disparut in puscarii, ceva mai tarziu.In Bucurestii timpului, se petrecea in fiecare seara. Noaptea, rafalele de pistol automat strabateau orasul fara intrerupere. Era extrem de riscant sa ramai pe strazi dupa lasarea intunericului. Totusi, lumea umplea salile de teatru. Aici straluceau Elvira Godeanu, Dina Cocea, Puiu Iancovescu, Mircea Septilici, Radu Beligan, Birlic... Succes mare faceau si teatrele de bulevard si de music hall. La sala Savoy, la Alhambra, premierele se tineau lant. Restaurantele, terasele, gradinile de vara erau si ele pline. 

 

Daca frumoasa Zaraza a existat, asa era orasul in care si-a sfarsit ea zilele. Un cocktail din diferite substante care nu merg impreuna. Un amestec de frenezie, de dorinta de viata si de presimtire a mortii, a inghetului. Stelian TANASE 

 

Sunt trista... 
Poezie de dragoste de kretzolyna 

Sunt trista...Zilele trec pe langa mine 
Iar eu nu mai stiu nimic de tine 
Sunt gata sa iti uit privirea si 
sa alung dorul ce nu-mi da pace 
Dar ce folos acum ca tu te vei intoarce? 
Poate ne vedem si o sa-mi zambesti din nou 
Si atunci o sa tresara sufletul meu 
De bucurie ca o sa te vada 
Sau de tristete ca nu vrea sa te mai creada 
A trecut mult timp de atunci 
Iar gandul meu a fost mereu la tine 
Vreau sa fii tu cel mai fericit,sa nu plangi 
Daca asa e mai bine 
Te rog sa fii departe de mine.... 
Un ultim gand iti trimit acum si-ti spun.. 
"Te rog nu ma uita...adio iubirea mea..." 

 

O trista melodie de dragoste 
de Dorobantu Andreea 

Soapte…catece…o balada trista 
Doi oameni fericiti 
O trista melodie de dragoste 

Viata...apa...durerea 
Te iubesc ca o nebuna 
O trista melodie de dragoste 

Cantec...dor...alinare 
Esti tu in ochii mei 
O trista melodie de dragoste 

Singuratate...armonie...pace 
Atunci cand ma gandesc la tine 
O trista melodie de dragoste 

Farmec...seductie...placere 
Sunt visurile mele noaptea 
O trista melodie de dragoste 

Cu tine...viata...fericire 
Vom fi noi in viitor 
O eterna melodie de dragoste 

NU VA INTRISTATI, MI-A FOST DOR, PUR SI SIMPLU DE VECHIUL BUCURESTI , DE POVESTILE SI MELODIILE SALE SI AM VRUT SA LE ADUC UN PIC IN ACTUALITATE. DACA AM REUSIT SAU NU, VOI DECIDETI, DAR MIE MI-A FACUT PLACERE TEMA DE AZI. 
SA AVETI O SAPTAMANA CAT MAI REUSITA, DAR , DEOCAMDATA, O SEARA PLACUTA SI O NOAPTE LINISTITA !